La Multi Ani…intr-o speranta

John William Waterhouse, Traieste clipa

“Criza asta a schimbat in rau populatia- o ia lumea razna” aud in ultimul timp peste tot! “Ne scufundam din ce in ce mai mult in nepasare” spun altii.  Prin oras soferii claxoneaza, te injura, iti arata tot felul de gesturi cat se poate de triviale. Pietonii trec grabiti cu priviri departate. Barbatii si femeile orasului sunt in cautare de senzatii tari: domnisoarele din mall, lenevite la o cafea, isi masoara iubirile barbatilor in masini si vile. Si uneori le merge: femei care-si vindeau farmecele perverse ca si plata in natura, pentru a “urca pe scara sociala”, au devenit doamne respectate in societate, cu preocupari “intelectuale” si cu  conturi de mii de euro. Altele isi folosesc plozii veniti pe lume ”exact la timp” pentru a-l tine langa ele pe natangul devenit sot. Junii primi vor siloconate care sa-si tina gura – sa o deschida!!!,  clar, da numai la comanda!  Afaceristii dezumflati de caderea ametitoare a valorii terenurilor, cumparate cu ravna de imbogatire blitz,  injura timpurile potrivnice.

 Cautam solutii miraculoase la orice tip de probleme. Ascultam cu gura cascata retete ce functioneaza “la minut”. Daca se poate acum, cat mai repede, ca “uita-te e ala snob si burtos dar are mamaaaaaaaa la bani!!” Banii fac si desfac. Intocmim liste complicate ce l-ar face sa ameteasca si pe cel mai avizat consilier de afaceri! Banalizam cuvintele “sa devenim mai buni, mai caldurosi, mai oameni!”

Si in toata aceasta goana superficiala am uitat ce inseamna emotia anticiparii, intensitatea si unicitatea momentului, forta evocarii. Bucuria revederii. Claritatea gandului.

La capat de 2009 nu-mi doresc decat un LA MULTI ANI pentru o speranta! Una singura. Ca nu-i asa? “Speranta moare ultima!”