Fa pe gentlemanul!

Vreau flori. Vreau bijuterii. Vreau plimbari lungi in care sa-ti povestesc despre lumea mea magica de femeie. Vreau sa ma surprinzi cu bilete la comedii romantice, la opera ca sa plutim impreuna si eu sa ma imbrac in rochie de printesa. Promit ca nu voi disparea ca si cenusareasa  inainte de oara 12 atunci. Vreau un weekend romantic in Paris da da da tocmai pentru ca este orasul luminii si a celor ce se iubesc nebun, salbatic, disperat, duios, cuminte, adanc.

Vi se pare kitsch ceea ce vreau? Insemna ca nu ati simtit toata explozia de romantism din privirea lui Richard Gere cand se intoarce la Pretty Woman cu buchetul in mana si urca pe scarile alea specifice caselor de oras americane – desi avea rau….da rau de inaltime! Sau videoclipul cu  Rod Stewart in smoking cantand cu patos “It has to be you” si facandu- ne sa credem in parte ca suntem cea mai frumoasa zeita de pe pamant. Unica, aparte, de neinlocuit. Vi se mai pare acum kitsch pur ce-mi doresc?

Vreau sa ne reintoarcem la acele gesturi specifice ceaiurilor dansante in care fetele asteptau cu nasu pe sus dar inima cat un purice daca nu vine zburatorul lor sa le ia la o invartita….ei da spuneti voi ca sunt gesturi invechite ( chiar si noi femeile lumii emancipate ne facem de asta vinovate) eu nu va cred- eu vreau sa ma simt ca fiind  cea mai dorita si admirata femeie din lume. Hai recunoasteti si voi vreti la fel!Asadar daca ma vrea de acum inainte sa invete sa-mi faca curte!

Vreau sa ne intoarcem la barbatii galanti si la vorbele rostite dupa perdea, printre dantelarii.  Dupa ce le-am aratat cu succes  barbatilor ca suntem puternice, independente si descurcarete vreau o mica schimbare si revenirea in moda a feminitatii si a vechiului si bunului obicei numit “a face curte”!

De ceva vreme noi ducem si organizam casa, familia, masa si gunoiul. Noi facem rezervarile in calatorie si cumparam bilete la teatru. Noi conducem kilometrii intregi ca sa ne intalnim cu vreun el ce pare a ne scoate din amorteala iernii fluturii din stomac. Noi crestem copiii si mergem la sedintele cu parintii sa ne auzim cat de neastamparati au devenit pruncii. Noi luam hotarari si ei dau din cap urmandu-ne, bucurosi c-au scapat de o grija in plus de rezolvat. Sau cealalta varianta: ne scot la un restaurant bun sa ne impresioneze asa- pe la prima si a doua intalire, se prefac interesati de universul nostru feminin complex si gata…trebuie sa ne dam pe spate rapid repejor ca “time is money” pardon si adica “alta sta la rand sa-mi admire potenta mea masculina”. Nu doamnelor, nu domnilor!

Nu mai trebuie sa ne aratam puternice si super women- s-a dovedit, e acum deja de la sine inteles. Puternice si descurcarete si asa suntem, asta e grija noastra cea mai mica! Putem sa fim linistite mai slabe. Nu priviti mirate randurile acestea : avem voie sa fim slabe, sensibile! NU credeti ca insotitorilor noastri le place? Barbatul s-a nascut vanator, se spune, nu? Asadar va fi o adevarata dulce provocare pentru ei sa ne deschida usa la masina si sa ne tina umbrela daca ploua sau daca e prea soare, sa ne dea paltonul lui daca e prea frig, sa ne plateasca partea la restaurant si noi sa zambim duios surazandu-i cu ochi iubareti, sa ne lasam cadorisite si intampinate cu flori si cina la lumanare.Si asta nu numai o data domnilor, nu, nu merge asa! Ne e dor de barbati galanti!

La urma urmei viata cu barbatii nu e deloc usoara. De la inceputul intalnirii iti spune clar “la mine sau la tine?” trecand ca vantul si ca gandul de la sarut  la felatie (stati linistite, suntem toate puse la curent cu viata sexuala si capcanele ei). Apoi vin copiii  si se trece dureros de acut la viata reala cu scutece si discutii de neterminat cine se ridica a 7 a oara din pat cand plange bebelusul. Ce sa mai zici de discutii filozofice si iesiri in doi. Mai bine iesi cu prietena ca ai macar ce discuta! (da, mai ales despre “asa sunt barbatii, rau e cu ei da mai rau e fara ei”). Si lista facuta in ceas de taina cu prietena se continua cu trecerea anilor pana nimeni nu mai are nevoie de ea ca si asa nu mai e loc ramas alb si deja o cunosti pe de rost.

Ne trebuie barbati care sa stie cum ticaim- daca-mi face cadou un lant de aur- ghinionul lui, eu port argint! Daca mi spune ce ochi minunati am- sa aiba mai bine grija!!!! ca nu-l cred- e prea “trecuta” replica asta! Nu mai avem nevoie de exemplare ce traiesc intr-o fericita relatie cu ei insisi fiind foarte constienti de atuu-rile lor- mai mult sau ai putin inchipuite si oferindu-ne cateva minute din pretiosul lui timp- daca se poate in timpul saptamanii si dupa programm! Nu ne mai trebuie nici manageri de top care vor de fapt femei ce le fac viata cat mai usoara pentru ca ei sa-si vada mai departe de cariera de succes iar noi sa traim in umbra marelui stejar. Ne trebuie barbati seriosi, care sa ne priveasca cu ochi de indragostiti (da sa fie “pe bune”), ne trebuie barbati sinceri. Da si repet galanti!

Da, vrem barbati de “old school”. Fantastic. Am inceput chiar de azi marea schimbare. Si uite ca am ramas in masina si n-am iesit de data ce s-a oprit motorul! Am asteptat….am asteptat…..am asteptat ….. am asteptat sa vina sa ma scota de acolo. Adica sa deschida frumos usa. Dar daca era un film cu siguranta nu era unul din anii barbatilor cu bune maniere. Ca se uita mirat nestiind ce m-a apucat. Am ramas lipita pe scaun? Mi-o fi cazut iara telefonul din mana si stau sa reapara (ca doar se vedea ca nu l caut si ca nu ma foiesc in dreapta si-n stanga!). S-a intepenit usa de la masina? Rabdare doamnelor, rabdare! Ramaneti ca si mine lipite de scaun. Sa vedeti, oare cat dureaza pana isi da seama ce trebuie sa faca!??? Spun doar atat, am avut multa rabdare!

Am sa vad data viitoare cum are sa fie in restaurant cand refuz sa ma pun pe scaun pana nu mi-l tine asa frumos! Cred ca va fi un adevarat triumf erotic pentru ca ma voi simti din nou femeie admirata, dorita respectata.

Bun dar acum trebuie sa- mi fac o lista – oare ce mi-as dori de la barbatul transformat in gentleman? Pe lista ar fi: interes clar pentru meseria mea si rabdare neprefacuta atunci cand vorbesc despre interesele mele, remarci credibile asupra faptului ca arat inca asa de tanara si bine, idei noi si originale in privinta petrecerii momentelor in doi – inclusiv weekend cu mici excursii, intelegere cand ma doare capul si vreau sa fiu rasfatata cu un ceai si mangaiere…..si lista va continua cu siguranta. Ce ar include lista voastra?

Eu cred ca in acest fel barbatul isi va ocupa locul dorit in societate, va avea minunata ocazie sa fie cuceritor, vanator si  salvator intr-una. Locul dupa care de fapt ii este dor, fara sa-si dea prea mult seama de asta. Ei nu-i nimic. Il ajutam noi, doamnelor!

Curaj, curaj spre feminitate!

Basme de ametit sufletele de romantice

Ati avut ocazia sa vedeti filmul All about Steve cu Sandra Bullock  in rolul lui Mary? Eu nu prea merg prin cinematografe, preferand comoditatea caminului, dar de data aceasta am facut o exceptie si intr-o seara (dupa ce am fost sigura ca mi-a trecut raceala pacatoasa ce m-a impiedicat in ultima saptamana sa-mi sfarsesc coerent vreun gand) ne-am indreptat la pas voios, pana in mana spre cinematograful din cartier.

Pentru cine n-a avut timp, chef sau a fost impiedicat/a stiu eu din ce motive rebele va spun care e ideea principala ce trebuie retinuta din acest film: noi femeile suntem pe cuvantul meu, nebune! Filmul nu a fost nu stiu ce mare arta cinematografica dar pentru mine a actionat ca o mica revelatie! Sandra Bullock alias Mary Harowitz este o tipa super cool, desteapta, haioasa; cam vorbeste ea fara sa ia o gura de aer, dar asta nu e nici pe departe cel mai mare defect al ei. Fiti atente: dupa numai o prima intalnire cu “ocupatul” Steve  eroina noastra este convinsa ca si-a gasit iubirea vietii. Si o singura replica de-a acestuia (“mi-ar fi placut sa ma poti insoti”- spusa by the way doar din politete si la repezeala) i este de ajuns ca sa goneasca in urma lui prin toata America! Probabil ca Sandra Bullock nu a auzit de proverbul romanesc “dragoste cu sila nu se poate” si doreste cu orice pret sa-l convinga pe cameramanul Steve de realitatea dragostei lor!

Nici in momentul in care Steve spune singurul adevar masculin “Sunt un barbat, noi barbatii spunem lucruri pe care nici noi nu le credem”, Mary nu se trezeste din basmul al carui autor este si gaseste mii de scuze pentru a motiva comportamentul sarmanului barbat.

Nici nu vreau sa-mi imaginez cate dintre noi am ptrecut prin boala numita “pierderea acuta a contactului cu  realitatea” si nu stiu cate dintre noi s-au si vindecat de aceasta plaga. Si uite ca asa traim cu iluzia ” ma iubeste da nu stie sa mi-o arate” si facem tot felul de chestii nebune: citim mesaje, interpretam filozofic mailuri (si le mai dam si forward prieteniei pentru a le citi) iar in faza acuta ne transformam in adevarate detective care stiu pana la cel mai mic detaliu programul amaratului, al rudelor apropiate si indepartate.

Mai mult- pentru ca am fost hranite din biberon cu povestile fratilor Grimm ne imaginam ca dragostea adevarata trebuie sa treaca prin nespuse incercari , prin adevarate drumuri initiatice. In alte cazuri organizam sesiuni complicate de vanatoare. Si din cauza ca vanatoarea produce multa adrenalina ametim rapid si ne imaginam ca asta e iubirea cea mare. Credem ca un tip care “e greu de avut” e si buuunnnn. Cat e el de bun ni se arata numai la urma, dupa ce vanatoarea e incheiata si festinul a fost cam amar si s-a cauzat cu probleme de digestie.

Unele dintre noi sunt incurabile romantice si asteapta repetat si la interval variabil ca in sfarsit tipul sa ajunga la sentimente mai bune in ceea ce le priveste.  Ca si cand ai astepta in fiecare an dupa Mos Craciun. Numai ca, nu-i asa la un moment dat in copilarie am invatat ca Mos Craciun nu exista. Si parca nu ne-a durut asa de tare impactul cu pamantul, sau?