Cand te mariti, cand faci copii?

Inainte de “inceput” : Va felicit ca ati ajuns la aceasta postare (sunt sigura ca dupa indelungi ochiri prin hatisul blogurilor si numelor). Le felicit pe noile fete ce scriu, nu- mi intelegeti gluma gresit, e doar umorul meu negru.

Binecuvantarea miresei, inainte de prima noapte.

Cand de abia treminasem cu facultatea nu ma mai puteam salva de singura intrebare extrem de sacaietoare, adresata de matusa, unchi, bunica si toata turma rudelor tare tare indepartate…”Cand te mariti?” Era ca si un punct pe lista ce trebuia insemnat cat mai repede ca de nu expira si gata s-a dus treaba. Alaturi de “sa plantezi un pom si sa faci un copil”. A si ca veni vorba de asta,   de ceva vreme sunt supusa din nou intrebarilor la fel de exasperante ale matusilor, unchilor si rudelor deosebit de indepartate “cand faci copii, nu-i timpul, ce mai astepti?” Dar acum nu sunt numai cei ai familiei ci mai nou si cunostintele casatorite si cu copii pe care le vad din ani in Pasti si care inainte de a incepe tirul intrebarilor despre starea materiala si emotionala incep cu “Cand ai de gand sa faci copii?” – mai ales ca ele deja au tras niste cruci la aceste puncte de pe lista si ce mai ramane altceva decat sa le pui si altora intrebari deosebit de private…sau sa te bucuri ca si altcineva va trece prin nopti nedormite, scancete de bebelus, discutii interminabile despre cine e la rand cu schimbarea scutecelor, sedinte cu parintii si mutra invatatoarei- ca copilul a pus  lipici pe scaun si alte delicii ale vietii de familie. Cunosc perechi care au decis sa faca copii pentru ca asta si-au dorit cu disperare. Asta mi se pare mie presonal calea adevarata. Cunosc femei (din pacate prea multe) care folosesc copilul ca misel santaj. De parca asta e chimia ce tine un barbat langa tine o viata intreaga!  Mai cunosc femei care s-au decis sa faca copii pentru ca “imbatranesc” (la 29 de ani!!!) si mai incolo “nu mai au rabdare si nervi”.  Fals….dar nu am acum de gand sa tin predici despre buna morala. Fiecare cu ale sale.

De´ale casatoriei

Eu nu am copii (matusilor, unchilor si tuturor celor interesati – fiti atenti ca raspund  acum universal si global!!!) pentru ca nu s-a putut pana acum (vedeti ce inseamna sa puneti intrebari extrem de persoanale- primiti raspunsuri pe masura); si poate tot raul e spre bine, aceasta stare de fapt m-a obligat sa reflectez adanc asupra temei. Lucrand zi de zi cu copiii (e o meserie extrem de stresanta dar  te implineste- deoarece simti ca dai ceva, ca realizezi ceva, ca contribui la ceva) vad cat de usoara e granita dintre “educare” si “a lasa doar sa creasca” – cum se intampla la mult mai multe cazuri decat va inchipuiti.  Uite ca sunt si extrem de sincera, (inca) egoista si parca-mi mai vine de a ma plimba prin lume si a dispune de timp dupa bunul meu plac! Dont blame me for this, voi nu v-ati gandit in sinea voastra si ascuns de lume la asa ceva?!Un copil isi va face aparitia la momentul portivit, dictat de soarta. Si atunci nu am sa devin o mama nebuna si sa zic ca asta e singura menire a femeii si nici nu am sa exagerez in setimentalism! Asta e, c´e moi!

Cand am facut pasul casatoriei am fost convinsa ca asa trebuie si asta ma face fericita. In ciuda “problemelor ce exista in fiecare familie” (pentru ca nu cred pe nimeni care – mi spune ca in cratita de acasa nu arde si nu se strica nimic si niciodatata- oamenii de acest gen se mint pe sine si nu le recomand decat sa-si revina din aceasta stare de beatitudine)….sunt si acum (inca) convinsa ca aceasta este ceea ce am vrut. Dar….pentru ca “exist deci gandesc” nu pot sa nu- mi imaginez si variantele alternative, ca de exemplu relatie fara certificate si  stampile (“doar ca sa platim mai putin la impozit” – cel putin dupa modelul german) si apoi fara avocati (ca costa si ei o avere – mai bine ramai cum esti la cati bani trebuie sa le dai) in cazul in care se duce iubirea de rapa! Ma gandesc- nu e adevarat romantism sa stai pur si simplu cu cineva ca asa iti spune inima? Si cand  / daca dragostea trece, sa-l lasi/ o lasi sa plece spre alta iubire, alta viata, alta implinire? De ce sa ne restrangem in matricile unui control social si sa ne facem viata amara doar ca noi credem cu disperare in femeiescul “niciodata”? Nu am insa habar daca legile permit o astfel de alaturare “in bine si rau” – cu aceleasi drepturi ca si o casatorie cu acte in regula?! Si daca nu exista legi in acest domeniu, nu ar trebui ele reactualizate?

Cine  a trecut prin experientele traumatizante ale divortului sau are prieteni si familie stie despre ce vorbesc si cred ca are clar in minte  imaginea transformarii celor doi fosti indragostiti in adevarate masini de lupta dotate si perfectionate dupa toate legile razboiului psihic; se isca incaierari pe orice -  cine imparte catelul si pisica, cine ia presul colorat si cratita alba, ce sa mai vorbim de copii, masini, case si conturi in banci- asa cam ce aduna perechile in trai comun! Tot ce a fost dulceag si (prea) perfect la inceput, devine acum un dezastru relational, iar cei doi (plus socrii si soacre) dau cu ramasitele iubiri de zidul comun al casei.

Poate de accea am destule prietene “aflate la varsta maritisului” care iubesc si fara certificat legal. Acum cateva secole era singura modalitate pentru o femeie de a fi asigurata social si financiar. Dar oare se mai poate vorbi de un astfel de bilet spre siguranta? Sau prefera cele doua sexe sa se asigure pe propria piele? Si la urma urmei de ce mai trebuie sa se simta “inca domnisoarele” vinovate cand mama si matusa aproape ca isi pierd “simtirile” la vederea unui tul cu tot setul corespunzator si pe ele le lasa rece toata aceasta sarada?

Pe de alta parte exista suflete (parca mai multe femei, nu credeti?) sigure ca o casatorie este o incununare a unei iubiri rotunde, perfecte, luptate si in final castigate. Si doresc sa- si strige iubirea lumii intregi, sa o imparta cu restul globului in speranta ca iubirea se inmulteste, creste si da si altora aripi. Pentru ca nu-i asa,  dorinta de a fi fericit si a face fericit pe altcineva in aceasta lume nebuna nebuna nebuna e singura ce ne mai catalizeaza noptile si zilele?!

Este institutia sociala a casatoriei si “facutul” copiilor in cadru legal pe cale de disparitie?

Leaganul UCIGAS

Citesc presa si nu-mi vine a crede ochilor. Simt cum sangele imi clocoteste cum mania nu-mi mai are margini, cum incepe sa mi se faca fizic greata!

Este un articol sinistru. Despre o mama si un tata care-si pierd unicul copil. Un copil sanatos, trimis la joaca cu prietenii din fata blocului! Un copil care peste o luna urma sa-si sarbatoreasca ziua de nastere. Un copil care poate pana in momentul caderii de pe leaganul ucigas radea, vorbea, striga de fericire! Un copil vioi, viguros, energic! O VIATA curmata din neglijenta umana, din prostie, din dezinteres TOTAL!O viata de copil!

Imi cer scuze daca va stric dispozitia. Dar sunt furioasa, sunt revoltata, sunt cutremurata pana la pierderea stapanirii de sine!

In ziar scrie sec: “Un copil de 6 ani a murit in parc la locul de joaca. Copilul a cazut cu tot cu leaganul” care i-a strivit capul! Pentru ca leaganul nu era prins in pamant!!!!!!!!! Eroare umana? IN NICI UN CAZ! NEOMENIE!

Ce a fost in capul celor care au dat in functiune un leagan care nu avea stalpii fixati adanc, cimentati pe veci in pamant!???? Spre ce ne indreptam, de unde atata neglijenta??? Acum cateva saptamani o asistenta UITA in incubator un nou nascut!!!!! Rezultatul: arsuri grave! SI “asistenta” aceea, angajata sa salveze vieti i spune nonslant proaspetei mame “doamna nu v-a murit copilul, s-a ars numai putin”. POFTIM doamna asistenta?Sunteti in toate mintile?

CUM se poate intampla asa ceva? Era prea interesanta barfa din camera de garda? Sau tricotatul ciorapului? Sau sticla de vodca domnilor RESPONSABILI de leaganul de la locul de joaca?  CAT SUNTETI DE NEOAMENI! Care va fi pedeapsa? Domnilor, la ce v-ati gandit cand ati lasat pe acel loc de joaca un leagan neasigurat??? Cum puteti sa va mai sarutati copiii de noapte buna in timp ce altor parinti le-a fost rapit acest drept???

Dati-mi un raspuns!!! NOI NU MAI ACCEPTAM! Nu va mai TOLERAM!

Astazi, 2 decembrie, viata unui baietel de sase ani a luat sfarsit!!! Iremediabil.