Ce sa faci intr-o dupa-amiaza ploioasa in Germania?

… sa pleci in Belgia!Pentru ca da, “it´s something special about Belgium” cum ma indeamna o reclama uriasa pe autostrada!

Si nicio ploaie mohorita nu are voie sa-ti alunge bucuria drumului spre Tongeren, cel mai vechi oras al Belgiei, aflat in regiunea Flandra, provincia Limburg.

” In negura timpului aceste teritorii erau populate de catre celti, al caror conducator Ambiorix i-a facut zile amare trupelor lui Julius Caesar; mai apoi, orasul a devenit capitala administrativa a districtului Tungri – fiind cea mai mare asezare romana din actuala Belgie. Pentru a se apara de repetatele atacuri ale triburilor germane, localnicii au cladit un imens zid de aparare. Un al doilea zid, ridicat in sec. al 4 -lea, poate fi admirat si acum. In secolul al 5- lea, asezarea romana a fost complet distrusa de catre vandali dar reconstitutita de catre franci. “

Vocea de pe CD ul ce-mi insoteste calatoria, atenueaza putin din zgomotele dese, scurte si ritmice ale ploii ce bate in geamul masinii si in acelasi timp ma pregateste pentru o dupa-amiaza ce-mi va permite sa descopar noi oameni, locuri si povesti incrustate in obiecte carora timpul le-a lasat o nunata aparte.  Pentru ca, pe langa farmecul orasului, ce se va lasa descoperit sub pasi de weekend, sunt manata de o pasiune ce mi-a intrat demult in sange, ce aduce dupa-amiezilor mele momente magice, traite in dimensiunile altui timp, altor culori si vise.

Curiosi si interesati, negutatori orientati spre castig rapid si colectionari in febra decoperirii…cautatori de sperante impletite cu nostalgii (vezi Pescari de luna, Delia Hornfeck); in ciuda ploii care se incapataneaza sa nu se opreasca, toti se regasesc aici in Tongeren, la cea mai mare piata de antichitati din Vestul Europei.

Un loc unic, intr-un cadru magic -istoric. Intr-o hala plina cu antichitati stau de vorba cu proprietarul despre povestea aparte a unui obiect care mi-a luat ochii si sufletul.

Stralucirea candelabrelor creaza o atmosfera aparte, boema, pe materialul de constructie rosu, netencuit. Lemnul se oglindeste in lacrimi de cristal, lumina lasa frau liber umbrelor din jurul nostru. Intr-un contrast puternic cu obiectele expuse spre vanzare, proprietarul mi se infatiseaza extrem de tanar (si frumos!!!), debordand de o energie aparte, calda si luminoasa.

In ciuda multimii de clienti care trece pragul magazinului de parca ar intra intr-un templu, posesorul comorilor ma plimba ca intr-o calatorie initiatica de la o minunatie la alta, imi vorbeste cu pasiune, cu inflacarare despre istoria obiectului, imi spune cum l-a descoperit – isi aminteste nuantele zilei respective,  imi marturiseste ca se desprinde cu greu de fiecare piesa si ma asigura ca uneori chiar mai pastreaza contactul cu noii proprietari fericiti. Cand vorbeste despre obiectele sale, ochii i se lumineaza si pe fata se instaleaza un zambet larg, minunat.

Din pacate, pretul obiectului nu-mi permitea (inca) imensa placere de a-l lua acasa. Dar a ramas de acum si pentru totdeauna unicitatea momentului si bucuria descoperirii.

(Antiek Brocante, De Hoog Groaf, tongeren, www.antiek – notten.be)

Continuandu-mi drumul printre tarabele pline de antichitati (ploaia se oprise), am descoperit cu predilectia mea pentru obiecte absurde, amuzante sau pur si simplu charmante aceste minunatii pe care nu le-am mai lasat din mana. Imi impodobesc acum bucataria si sufletul. Si sunt sigura ca ele imi vor insoti mereu pasii, oriunde imi voi gasi acel “acasa” dorit, imaginat.

Pescari de luna

Duminică dimineața. Un nou început după o lungă noapte plină cu povești parfumate de scris. Mintea mea inca hoinareste prin imperiul viselor cu arome a mie si una de nopti. Un alt sfarsit de toamna. Un final de anotimp cu nostalgii. Imi permit sa lenevesc in pat, sa citesc presa de dimineata ce anunta noi disponibilizari. Nu las insa randurile negre sa – mi tulbure gandul de weekend. Contemplez parcursul zilei ce mi se oferă (inca in pat si dupa un suc proaspat) . Dupa o ora de leneveala ingaduita de sot si caine (care se plimba deja pe undeva prin padurile ce ne inconjoara) pun picioarele pe podeaua veche si ca in fiecare dimineata privesc copacul din fata casei. Frunze razlete inca se mai doresc a fi puternice amintindu-si de ultima raza binevoitoare de soare.

Pregatesc pentru noi micul dejun- cafea fierbinte, croissants si marmelada de Provence. Le așez cu grija in portelanuri nestemate. Sunt indragostita de  vechile porțelanuri create de renumite manufacturi istorice. Povesti fara cuvinte, realizate in aur alb. Micul dejun servit in farfurii alese și croissant-ul cu mireasma de vara franceza. O alegere perfecta, un inceput minunat de duminica, o continuare  a unui vis in doi!

Inima imi bate si mai puternic in timp ce, intr-o lumina blanda de toamna ne indreptam spre targul de antichitati. Crescuta de mică printre vaze din timpuri uitate, pe care aveam voie doar sa le ating usor, cu delicatețe – ca și cum ai mângâia un suflet,  printre canapele pe care alte domnite isi imaginau amoruri cutremuratoare, printre mobile ce au adapostit fascinante rochii de bal,  fiecare intalnire cu trecutul este pentru mine ca o reîntoarcere la o mare iubire pierdută.

Primele piețe de antichitati s-au ivit din nevoi. In lumina insotitoare a lunii, “oamenii umbrei” recuperau obiectele aruncate de altii la marginea urbei si mai apoi le revindeau pe pietele improvizate in Parisul anilor 1880.  Legenda spune ca, trecatorii i numeau “pescari de luna”. Dar ei erau mai mult dacat niste sarmani oameni loviti de greu. Ei vindeau sperante. Ei le ofereau o noua viata, o noua istorie.

La inceputul secolului al XX-lea insa “bric-a-brac”-ul (targul de obiecte vechi) devine la moda, facand parte din programul obligatoriu de duminica. Cu ce emotie imi amintesc de prima vizita in celebra piata de antichitati din Saint-Ouen, Paris!

O actiune pe cat de fascinanta atat de periculoasa pentru mine. Pentru ca nu ma pot opri sa cumpar sperante impletite cu nostalgii. Amintirea unui timp in care undeva, intr-o veche manufactura germana din mainile maestrului Böttger ieseau primele bucati de aur alb pe taram european. Doar ca, peste secole,  eu, un biet pescar de luna sa-mi  asezez la inceput de alt anotimp farfuria cu vise si doruri pe  intinsa masa a sperantei in maine.