Drumul lavandei, drumul fericirii
Posted by Delia on Aug 18, 2010 in 1 | 30 comments
Eram obosita de civilizatie. De zbatere cu rezultat partial. De fata insipida a trecatorilor. Si pentru cateva zile (nefiind inca posibil pentru “de acum inainte”) am dorit sa intoarcem spatele mizeriei umane si sa traim initiala seninatate a fiintei. Am simtit un impuls sa fugim mana in mana. Poate de aceea indragostitii nu-si mai dau drumul mainii. Frica de a se pierde, cutremurul in fata dusmaniei lumii ii uneste! Fara oprire, fara gand de intoarcere imediata. Spre sud, spre sud, spre inefabilul campurilor magice de lavanda, acum in august, momentul “recoltei”, departe in salbaticia naturii, spre albastrul infinit al marii. Peisajul se schimba si griul se transforma cu kilometru parcurs in verde tot mai intens, in albastru si violet, in linistitor oranj.
circuit: 115km, peste 1600 specii de plante salbatice, intre iulie si august- perioada de inflorire a lavandei, Muzeul Conservatoire Ethnologique de Haute Provence, sursa: http://www.provence.guideweb.com/circuits/lavande-luberon-lure.php
Erau zile in care mirosea a cimbru si a usturoi, a praf si a caldura de dupa-amiaza, a rosmarin si a lavanda. Si uneori vantul se razvratea impotriva arsitei si aducea de peste mare, din tinuturile celor o mie si una de nopti, arome ce-mi erau necunoscute, imbinandu-le cu nisip inca fierbinte. Iar noptile plonjam intr-o tacere binefacatoare, intrerupta din cand in cand de greieri. Tresaream si imi strangeam iubirea mai tare in brate, amandoi buimaciti in fata frumusetii dumnezeiesti a lumii.
circuit: ruta lavandei, 200km, sarbatoarea lavandei – 15 august in Sault, Sursa: http://www.provence.guideweb.com/circuits/lavande-ventoux-luberon.php
“Pentru a simti regiunea trebuie sa o iei la pas “mi-ai spus. Nu mai doream stralucirea Coastei, snobismul turistilor rusi ce-si afisau prea evident noul statut. Imi doream ameteala curbelor care-ti tin respiratia, imi doream peisaj stancos cu reflexe rosiatice in prag de seara.
Circulatia era redusa, lumina minunat de clara si duioasa. Un loc pustiu, fantomatic. Seara asteptam ca si caldura sa se potoleasca si porneam in descoperire: locuri cuprinse de secrete mistice. Mana mea atingea caramizile caselor, inca calde de dogoarea zilei. Luberon – un piesaj fara oameni, doar noi doi in mijlocul pustiului deluros, stancos, de nepatruns, apasator. Legatura noastra, desi nu strigata in gura mare, va avea farmecul primei Provence, cea salbatica si solitara… va fi mereu o tresarire, o reintoarcere la noi cei cu ferestrele inchise spre lume. Linistea iubirii noastre - intre tara mistralului si Alpii provinciali, de soare si ploaie.
Daca ai vazut o data campurile de lavanda nu le vei putea uita niciodata. Iti vei aduce mereu aminte de parfumul aerului, de fosnetul elegant si de reflexele violete. Traiesti un sentiment al fragilitatii vietii si al iubirii.
Ca in orice drum initiatic am intalnit personaje ca de basm: un artist, care in fiecare dimineata se trezeste zambind senin vantului ce vine cu ravas de pace dinspre munti; el mi-a vrajit, stapanind maiastru flacara, un inel unic din sticla pretioasa in care se regasesc ca intr-un vartej al vietii albastru cerului, galbenul de lamaie al dupa- amiezii, violetul lavandei si argintiul maslinului sub soare; un trecator – nomad mi-a impletit din pai auriu,- “aurul vegetal”, o bratara mult mai pretioasa ca orice aur greu iar o doamna mi-a povestit cu pasiune despre cum se desfasoara viata ei sub insemnul distilarii florilor pentru cele mai renumite ateliere de parfumuri.
Si in acel moment inveti sa pretuiesti mai multceea ce ti se ofera. Incepi sa-ti doresti simplitatea unei dupa-amiezi in ritm lent de viata. Iti dai seama ca toate bogatiile din lume, tot aurul adunat pe degete si la incheietura subtire de domnisoara postmoderna, ca toate masinile ce te poara rece-tehnologic cat mai repede si departe de tot, ca toate aceasta goana nebuna dupa avere nu valoreaza nimic in fata unei privelisti minunate si a oamenilor ce stiu sa traiasca simplu, impacati cu ei si cu natura.
Admira si traieste viata! Atat.
Campuri de lavanda: sursa provence guideweb, nu am dorit sa fac nicio poza, preferand sa am doar pentru mine acest moment, de aceea pozele sunt puse la dispozitie pe http://www.provence.guideweb.com/circuits/lavande-luberon-lure.php
Delia, articolele tale sunt atat de poetice cateodata…
Delia mea, stii tu ca lavanda e plantuta mea preferata ?
Am pe balcon trei ghivece cu lavanda si ma desfat adesori stand pur si simplu, stand si inspirand
Pana la urma, asa cum spui, tresaririle de fericire se datoreaza lucrurilor simple, minunat de simple
Hmmm, deja simt mireasma printre randurile tale! ne imbeti simturile olfactive, Delia! par asa frumoase si pitoresti si rupte de lume locurile strabatute de tine…chiar ai fost acolo?
Ce frumos! Am fost logodita cu un provensal si am avut si eu norocul sa vizitez Ardeche, tot asa, cand erau toate in floare. Mirosul de lavanda nu prea imi place, dar culoarea ma atrage mult, e feminina si misterioasa. Sper sa revin candva in Provence si sa ma bucur mai mult de ea.
Ma bucur nespus sa fiu din nou aici cu voi. Marturisesc ca m-am bucurat si acolo, unde am fost si n-am simtit nevoia pentru prima data in viata mea sa am vreun contact mediat de tehnologie. Nici sa-mi “verific mail-ul” nu am vrut!!!(si asta e ceva neobisnuit la mine). Eu, care sunt atat de agitata am simtit o imensa pace interioara!
Da nu stiu, mereu cand descriu peisaje…observ si eu asta:)
Adnya, e frumos ca ai venit si pe la noi, te asteptam neaparat si de acum incolo. Locurile acelea sunt intr-adevar rupte de lume…nu cred ca sunt doar mituri, cele ale regiunii Provence. Si Romania are locuri minunate….aici insa, poate datorita vegetatiei …e cumva aparte, transcedent. Da, chiar am fost acolo!
Si ma voi reintoarce mereu.
Lotusul lavanda e si floarea me apreferata. O floare atat de simpla, misterioasa cumva…Si eu am jardiniere cu lavanda- insa din cauza climei de aici nu prea rezista!:(
Justine e de bine sau de rau ca sunt cateodata poetica?
Catintherain…..o Doamne si cum ai putut pleca de acolo? Fugi repede repejor la el, asa putem si noi sa te vizitam:)
Sa stii Delia ,ca mirosul lavandei a inundat biroul din care scriu.Vorbele si fotografiile au schimbat atmosfera sumbra de aici si m-au dus departe,departe,poate chiar in lumea in care tu te-ai plimbat.Iti multumesc!
Cri mica cat e de minunat sa citesc ca va ating, ca va inseninez cu textele mele. E cel mai frumos cadou ce mi-l faceti. Sper ca mirosul lavandei sa inunde de acum inainte biroul in care lucrezi. Si sa revii la noi, sa ne povestesti despre tine. Si eu iti multumesc.
Superb peisaj acel camp de lavanda. Privitul lui face bine la creier. Multumesc:)
Oh, crede-ma, Delia, ca m-am gandit atunci sa raman cu el, cand am vazut ce frumos e acolo. Avea si o casa veche si frumoasa, mult pamant, o portiune de padure cu parau si pod de lemn… dar, din pacate, avea si multe probleme la cap. Si nici macar nu era batran, sa zic ca as fi ramas o vaduva tanara si vesela in cativa ani
.
Tare faza cu vaduva vesela…dar nu cred ca se merita sa te mariti pentru peisaj…decat daca prezenta lui se incadreaza. Cred ca e minunat sa te uiti la acea mare mov si mirosul care te imbata. Delia aia e o zona care ti s-ar potrivi, asa ca incepe o negociere cu Mark.
Ma bucur pentru tine,pentru voi Delia.Ca va tineti de mana,ca v-ati gasit linistea interioara.E frumos sa nu simti nevoia de altceva,de altcineva prin preajma.Doar voi,maretia naturii si viata care asteapta sa fie traita.Gasesti mereu adevaruri simple pe care le impartasesti cu noi.
Catintherain, alexandra are dreptate- nu merita sa te mariti pentru peisaj!Provensalii astia – “gali si gentelmani” cum i numea un poet parca, sunt insa focosi rau…din cate am auzit si eu:) erau probleme grave “la cap?”:) nimic ce putea fi remediat??:)
Alexandra – negociez deja de un an cu Mark pe ceasta tema – inca niciun rezultat final …”mai incolo, mai incolo, cand gasim ceva stabil sa facem”- ce sa faci siguranta germanica isi spune cuvantul:) dar am sa scot si artileria grea:)
Dorulet – sunt perioade si perioade in viata. Acuma e una buna- parca nici nu-s obisnuita cu asa ceva, astept tot timpul cealalta perioada…atat ma bucur ca va simtiti bine aici cu mine:)
Poate ar trebui noi sa facem vreo calatorie impreuna pe acolo…ce zici catintherain, poate provensalul sa ne puna la dispozitie casa cu pamant mult si rau….asa macar pt o sapt?:)
Vai, Delia, era material de roman omul, in sensul cel mai rau! Nu doresc nimanui asa ceva, nu-ti mai trebuie nici peisaj, nici lavanda cu un astfel de om, doar Xanax si vodca. Oricum, putea sa fie si poleit cu aur, nu-l mai iubeam si nici nu-l mai putea suporta. Ne-am certat ca chiorii in fiecare zi cat am stat acolo, si nu cearta pasionala, cearta din aia meschina si dureroasa, in care iti calculezi cuvintele ca sa ranesti cat mai mult. As fi vrut sa-i strig ca nu merita un loc atat de frumos, ca as vrea sa dispara si sa raman doar eu acolo, pentru ca el era singura pata pe bucuria mea de a fi in Franta. Dar cum puteam sa-i spun asa ceva? Era casa lui.
.
Daca ar fi fost locul acela al meu, fii sigura ca o tineam intr-un chef acolo, nu scapai de invitatie! O tineam intr-un vin, o muzica si o plimbare, ca sa nu mai spun de dulciurile locale. E aproape de Valence, in Vivarais, e o zona minunata cu sate medievale, caluti de Camargue, drumuri lungi si pline de verdeata, o nebunie.
Cred ca rareori o dragoste de basm se impleteste cu un decor de basm. Eu inca n-am cunoscut nicio femeie care sa aiba norocul asta, dar poate ca exista cateva. Lasa, ca si Germania are frumusetile ei, din plin
Catintherain nu pot decat sa dau aprobator din cap. Si da, foarte rar o dragoste minunata se impleteste cu un peisaj de vis. Uite, ma cunosti pe mine- pentru cateva franturi de viata am avut amandoua:)Camargue e urmatoarea destinatie a mea:) si Perpignan (acolo la vinuri bune:) – trebuie cu ceva sa-mi ademenesc sotul ca sa-l iau in fiecare an spre Franta:) ) si Carcassonne.
Si Germania are intr-adevar peisaje minunate…daca nu ar fi vremea…si din cand in cand altceva dar nu spun public ce ca voi fi acuzata…:)
Va doresc un week end minunat tuturor, chiar daca nu prin Provence (facem ce putem…., nu?:) )
Draga noastra Catintherain, Delia a hotarat sa ne mutam acolo, iar tu neaparat trebuie sa mergi cu noi, mai ales ca esti responsabila cu distractia. Dorulet, vii si tu?
Draga mea, bine te-am regasit, tu dupa drumul lavandei, eu dupa drumul fanului racoros… Desi m-am bucurat din plin de minivacanta mea intr-un colt izolat de tara, in sufletul meu va ramane mereu franta, micile orasele medievale si drumurile in care te pierzi de atata parfum, liniste si fericire. Am fost cu tine in suflet, stiind mai ales cat te vei bucura de acele locuri.
@Alexandra: Ok, imi fac bagajele!
)
Fete dragi, ne mutam cu toatele acolo:) Amalia faci si tu neaparat parte din trupa! (nu stiu de ce eu nu-ti mai pot citi acum mesajul, l-am vazut o secunda si apoi a disparut, ciudat blogul meu:) )))
Dragii mei, mii de scuze, dar se pare ca niste probleme recente cu serverele (mutari de pe unul pe altul) au facut sa dispara mesaje postate in cursul zilei de ieri.
Speram ca firma care ne asigura hostingul va remedia complet si definitiv problema, si mesajele vechi vor reaparea.
Va multumim pentru rabdare si intelegere.
Delia, m-as duce si servitoare intr-o casa si-ntr-o zona ca cea din fotografie. Am avut in gimnaziu o profesoara de franceza extraordinara care ne-a insuflat dragoste nu numai pentru limba franceza dar si pentru aceasta tara minunata. Sant multi ani de atunci dar multe din lucrurile invatate atunci le mai stiu si azi… Poate nu intamplator… Mai stii minunea?
Camellia si eu m-as duce orice acolo:)Profa mea de francezu nu mi-a insuflat dragostea pt aceatsa tara dar a avut grija sa o faca altcineva mai incolo:) cred ca varianta a doua a fost mai interesanta:)
Camellia, deci esti si tu in trupa pentru Franta….ideal ar fi sa ne gasim si ceva de facut pentru a castiga bani!!! Cum ne finantam viata acolo, fetelor? Aveti vreo idee? Ca din aer si dragoste de frumos nu putem trai cam mult!
Da Delia, de 1000 de ori aleg Franta. N-am fost niciodata, n-am nici o sansa sa ajung in urmatorii 100 de ani; dar ma poate cineva impiedica sa visez?
Camellia- dreptul la vis (macar asta) nu ni-l poate lua nimeni. In anii comunismului, copil fiind, visam sa vizitez tarile pe care puneam mana invartind globul.Mama imi zicea ca nu are rost sa mi fac gand rau ca si asa nu voi ajunge niciodata in Italia, Spania, Olanda, Germania(!!!), Franta si asa mai departe. Si uite ca viata a vrut altfel cu mine…
da, si eu cred ca trebuie sa visam, sa avem picatura de nebunie. Iasa bine, iasa rau, macar am trecut pe acolo si tot ne-am ales cu un trandafir (sau un fir de lavanda) in buchetul vietii:)
Eu gatesc. O fi buna mancarea lor, dar nici cu sarmalele mele nu mi-e rusine. Asa ca facem un restaurant romanesc in Provence. Nu au asa ceva, pun pariu. Franceza,mhhhhhhhhhhhhh, mai stiu din scoala, in facultate am avut o fata batrana si acra, dar un francez dragut ma va cursa non stop si intr-o luna o sa devin petit femme, biensur.
la mulţi ani, delia… peste vreo 50 şi ceva de minute va fi ziua ta, o zi pe care ţi-o doresc exact aşa cum eşti tu, om bun şi drag.
să mă ierţi numai că nu am îndeajuns de multă răbdare să aştept miezul nopţii ca să îţi cânt:
http://www.youtube.com/watch?v=m78l28tcIE0&feature=related
te îmbrăţişează pisica!
pisica iti multumesc din suflet…n ai uitat:) multumesc de cantec:) si de urari. si am bucur ca te am cunoscut aici pe blog. numai prietenii frumoase am facut!
Amalia, tot timpul cand am fost nehotarata “sa fac sa nu fac”….am zis…”gata fac…si apoi oi mai vedea”. am hotarat cu inima mereu – poate n a fost bine, poate ratiunea mi ar fi scutut sufletul de negru…dar cum zici tu, am adunat mereu o floare la buchetul vietii:)
Alexandra, la ce mancaruri au iei pe acolo….nu stiu daca le ar placea sarmalele noastre…dar merit incercat—mai ales cu invatarea limbii franceze de la un bastinas:)
Delia, e ziua ta ? Adica a fost ?
Daca da, cu putina intarziere, iti las un buchet imaginar de flori de camp si-o urare de multi, multi ani
Lotusul, multumesc mult de urare. Da, a fost. Va doresc un weekend minunat!
Delia mea, pentru sufletelul tau, cu mult drag
http://www.youtube.com/user/asherquinnmusicfans#p/u/19/KgKiN99Cq_w