Albastrul azur este culoarea dorului (I)
Posted by Delia on Jul 17, 2010 in Culoarea viselor, Pescari de luna | 15 comments
Despre dragoste, jazz si Antibes
Jazzul si Antibes sunt cele doua obsesii superbe ale mele! Am plans in ritm de jazz, am iubit in ritm de jazz. M-am trezit in dimineti de vara privind departarea cea albastra si cantand intr-un gand cu Frank Sinatra “the summer wind came blowin in – from across the sea/ it lingered there, to touch your hair and walk with me….”. In fata- cerul de o culoare inefabila, cerul ce a inspirat miile de pictori si in spatele meu, in camera, un pat cu cearceafuri rascolite si… el. Intr-un traziu, cand vantul toamnei si al iernii au inceput sa bata peste mare si cer, ne-am deschis umbrelele si am mers mai departe- fiecare pe drumul lui: “Than ofter than, a piper man – one day it called to you, I lost you, I lost you to the summer wind”.
El apartine acum altei vieti dar jazzul si dragostea mea pentru orasul de la mare sunt prezente constate ce-mi infrumuseteaza gandurile. In zilele acestea orasul de pe Riviera sarbatoreste la ceas albastru jazzul. Si poate in acest an chiar voi fi una dintre fericitele care au ocazia sa-l vada live pe Keith Jarrett, pianisul american cu degete fermecate!
Am intalnit Antibes-ul cand el deja era doar o amintire pentru mine. O tresarire, o bruma de incertitudine in suflet, o proiectie a mintii. Si orasul a fost cea mai surprinzatoare descoperire a intregii Riviere. Neimpresionata de vilele exclusive din apropeiere ale acelor “happy few”, viata cea adevarata si vie se desfasoara in ingustele strazi ale vechii cetati cu fata spre infinitul azur, in piata Massena, dupa ferestrele largi deschise ale caselor pastelate sau pe terasele nenumaratelor cafenele ce te invita la repetate degustari de pastis. Antibes-ul nu are recunoasterea internationala a Cannes-ului sau hip-ul oferit de yahturile din St. Tropez, orase in care viata se invarte in jurul celor “bogati si frumosi”. Antibes-ul este ca o bijuterie veche, inca neslefuita (si e mai bine asa), este o intalnire cu tine insuti. Chiar daca si el este port pentru yahturile sport sau cele jet-set, orasul si-a cladit renumele pe sirul lung al artistilor ce si-au gasit aici resedinta permanenta. Si tocmai de aceea el si-a castigat in sufletul meu locul de star tacut al Rivierei.
Acolo unde Castelul Grimaldi domina cetatea, au cladit primii greci un acropolis, iar romanii un castrum. Drumul spre castel – astazi Muzeul Picasso, ma duce printre strazi din ce in ce mai stramte si abrupte. Casele sunt atat de inguste si ingramadite una intr-alta incat nu-mi pot inchipui cum localnicii isi transporta canapeaua, dulapul si aragazul in locuinte! Aceasta lipsa de spatiu ma determina sa-mi inalt de fiecare data involuntar privirea spre cerul liber si spre marea ce se zareste printre cladiri – o pata de azur in toate nuantele posibile. Azur ce contrasteaza cu portocaliul caselor, cu albul leandurului si verdele palmierului! Nu e de mirare ca nenumaratii pictori s-au simtit aici ca si acasa! Ajung in fata muzeului si intru in lumea lui Picasso. Marturisesc ca nu prea i-am inteles picturile (fiind admiratoarea impesionisumului) dar i-am invidiat geniul. Dar despre el si timpul petrecut in Antibes voi scrie zilele urmatoare.
Ce frumos… Cand ai fost acolo ultima data? Am aceeasi nostalgie pentru Venetia, tare sper sa ajung din nou acolo candva, dar parca nici nu ma lasa inima sa nu incerc un loc nou la urmatoarea vacanta (pentru care am in vizor Barcelona), pentru ca sunt prea multe locuri superbe de vazut si prea putini bani, prea putin timp. Mi-am dorit sa merg la Nisa si, daca ajung acolo, o sa vizitez sigur si Antibes. Jobul perfect: un travel show la Discovery Channel, eventual cu tema culinara sau de shopping
.
Sa ai o vacanta de vis caci vei fii in locuri mai frumoase decat in vis.
Timpul se opreste in partea aceea a lumii si in putine locuri lumina soarelui si albastrul cerului sunt asa!
Am fost de trei ori pe acolo si meru descopar ceva nou si inedit si ma simt de parca as pasii intr-o lume trecuta, buna,calda senina si ma intreb daca mai sunt pe aceasta planeta.
Delia, te insotesc si eu chiar daca numai cu ochii mintii si sufletului
Imi pare combinatia perfecta, albastru azur, jazz… adaug tot asa imaginar, un vant caldut managaindu-mi parul, o apa dulce spalandu-mi picioarele si o mare iubire, macar acolo in punctul acela in care linia orizontului se intalneste cu cerul
Acum multi ani,am petrecut o vacanta undeva aproape de San Remo.Recunosc in descrierea ta marea,cerul si stilul arhitectural asemanator,stradute inguste,case vechi cu flori la ferestre,cu obloane din lemn.Superb si mi-ai adus in suflet nostalgie si dor de duca…
Poate o sa reusesc sa merg putin mai departe de-a lungul coastei franceze,nu?
Venetia mi-a ramas in suflet,in minte.Pot sa descriu la orice ora gustul si mirosul unei ploi de vara ce ne-a surprins in in piata Domului.Si stiu c-o sa ma intorc acolo candva.
Vacanta placuta. Bucura-te de muzica buna, de peisaj, de soare, de briza, de dragoste.
Delia, poate aduci aici si ritmurile de jazz de acolo…
Albastrul-azur este culoarea mea favorita…uneori chiar ma gandesc ca am ramas asa cu un dor…dat de Mare, de Cer sau de nelinistile mele.
Delia, postarea aceasta este singura vacanta pe care mi-o pot permite. Nu-ti inchipui ce ai facut pentru mine. Dar ramane speranta in vremuri mai bune…
Stii foarte bine ce cred despre locurile vizitate cu sufletul. Despre povestea unui oras, care se confunda cu a ta. Pana la urma, ne amintitm trairile…
vacanta frumoasa, draga mea. sa fiti asemeni pescarilor de luna, iar vacanta sa va aduca acele comori de liniste si frumos pe care le meritati.
Dragele mele, scumpele mele….va multumesc de urari de vacanta formidabila. Va iau pe toate in gand. Chiar am discutat cu CristinaC ca poate vom organiza impreuna o vacanta undeva. Numai noi, fetele. Ar fi minunat, nu? Sa nu uitam de acest plan, cine stie, poate se va implini candva.
Catintherain- eu sunt mai “old fashioned” ma duc acolo in fiecare vara. Cumva ma tremura si pe mine gandul ca nu mai incerc ceva nou dar parca, intr-un mod tulburator apartin locului. Venetia a fost minunata am vazut-o intr-o primavara, chiar de sarbatorile de Pasti. Un oras iesit din ape. Tulburator, ca o aventura cu un iubit ascuns. Urmaream apoi la televizor ecraizarile dupa romanele lui Donna Leone (i-am citit aproape toate romanee politiste) care-l aveau ca erou pe comisarul Brunetti ce rezolva prin Venetia cazuri incalcite.
CristinaC- te-am amintit chiar de la inceput:) poate vom face vreodata vacante impreuna “seminarii de vara cu fete inteligente”:). Ai mare dreptate, tmpul se opreste parca in loc si patrunzi intr-o alta lume de o lumina inefabila. Iti doresc si tie drum bun prin tarile nordului.
Lotusul meu din oras de suflet, cat de bine ai descris senzatia. Te iau in gand..
Dorulet – poetic poetica Venetia ta. Da trebuie neaparat sa mergi coasta mai in jos. Te astept acolo, ma vei recunoaste:)
Alexandra mea exotica ce bine te-ai integra aici” Si cum i-ai innebuni pe toti francezii charmanti cu frumusetea ta. Hai vino si tu!
Je te eliberam de doruri, iti dam cerul si marea. Vii si tu acum macar in gand, nu?
Camellia te iau cu mine, iti scriu numele pe nisipul inca fierbinte in prag de seara. Asa poti sa zici ca ai fost. Vai ce ma bucur ca ti-am oferit un moment de vacanta imaginara.
Anda sper ca viata sa nu ne mai incurce planurile si sa ne permita sa vizitam odata locurile noastre de suflet. Si sa scriem despre ele, cum ziceam nu? Tu din inima asa de frumos cum numai tu poti si eu vin cu povestile mele despre domnite din castele acum ruini.Promiti?
Pisica – pescarii nostri de luna- i vad, i simt, se plimba pe faleze.
In zilele urmatoare am sa va scriu despre pictorii de aici, despre culori imbinate in imagini pentru eternitate…e asa frumos si fara iubire chinuita, nu?
Mai am ceva pt voi…
http://www.youtube.com/watch?v=gJswbSZgXrg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=RhqOHFUYtzI
Nina Simone – Just in Time
Je melodia ta e superba. Iti multumesc pentru cateva minute minunate.
Melodia am ascultat-o prima oara in filmul – superb pt mine – Before sunset cu Ethan Hawke si Julie Delpy.
http://www.youtube.com/watch?v=JkGbrEb48eI
Je melodia e superba si filmul mi a ramas mult timp in gand.