Problema integrarii
Posted by Delia on Mar 19, 2010 in Cotidian, Locuri | 17 comments
Dupa o saptamana de tacere nedorita revin la voi. Dar revin mahnita. Pentru ca, desi primavara si-a aratat azi prima raza, la mine inghetul vrajbei dintre noi, “cei din Est si cei din Vest” isi sulfa inca viforul. Ciudat ar spune unii, dupa atatia ani de convietuire pe pamanturi mai asa zise roditoare!!
Da, chiar dupa atata timp de “resocializare” si straduinta de integrare. E cam greu sa te integrezi cand acest proces social se desfasoara mai mult intr-un sens, cel al asimilarii fara “dar si poate”.
Ok, traiesti din binevoita alegere sau uneori din jocul sortii intr-o alta tara care de fapt nu e a “ta”. Inveti o limba necunoscuta si o inveti (aproape) la perfectie!(O si predai altora incercand sa o faci cat de cat digerabila). Dar cumva, la cea mai mica opinie diferita fata de a bastinasului, la cea mai mica “critica constructiva” la adresa sistemului ti se aduce mai mult sau mai putin finut aminte ca nu esti la tine acasa. Ca esti pur si simplu tolerat si ca trebuie sa-ti inchizi gura (daca nu poti – e indicat apelezi la ajutorul pumnului), sa zambesti angelic, sa faci o mutrita nevinovata si tampa si sa-ti ceri frumusel si cuminte scuze. Ar trebui sa faci si o plecaciune pentru sansa extra-ordinara pe care ai avut-o de a primi o slujba, un rost in aceasta tara! “bucura-te ca nu ai aterizat la Mc Donalds sa speli vase” (nu de alta dar si pentru posturile de acolo e concurenta mare intre buni doctori sau profesori din India sau Pakistan). Asa ca ce mai conteaza bursele din timpul studiului (oferite übrigens/by the way cu ceva ani in urma de acelasi stat- pe atunci te-au si numit “viitorul Europei (sic! )), ce mai conteaza ca te-ai zbatut ani la rand sa ti se recunoasca studiile superioare (si in aceasta perioada o sansa mai ochioasa de serviciu nu ti se aratase- la Mc Donalds inca nu se eliberase nici un post); tu trebuie sa te simti onorat ca ai marea sansa (o data in viata) sa faci parte din marea “familie europeana”. Ce conteaza ca salariul ti-e de 10X mai mic decat al nativului, luarea cuvantului in sedinte e limitata la “da aveti dreptate, sunt aici sa va absorb intreaga stiinta si pricepere milenara, nu ma luati in seama! Doar faptul de a fi in acest loc imi umple celula de bucurie!”
Mai pe sleau: in prima zi cand am fost prezentata oficial familii extinse am fost intrebata “ce frumos ca ai venit in vizita!? cand te intorci inapoi la tine in tara?” (am impresia ca situatia nu s-a schimbat foarte mult de atunci desi prezinta prin unele parti imbunatatiri); intre timp am invatat ca trebuie sa-mi ascund entuziasmul atunci cand relatez cu nedisimulata mandrie despre schimbarile in bine din propria tara – maxim 2 minute de relatare apoi, ca sa-ti linistesti moral gazda (nu uita esti osapete) si sa pui baza unei oarecare convietuiri in pace trebuie sa scoti in evidenta clarele beneficii ale sederii prelungite aici! Ce pacat ca eu nu stiu cum sa-mi tin gura si sa pozez frumos!
La nivel oficial este voita integrarea (si nu asimilarea). NU ma intelegeti gresit ca sociolog nepractician “sunt pentru integrare”. Dar tot ca sociolog sunt destul de desteapta sa-mi dau seama ca sloganele “respectarea individualitatii fiecarei natiuni”, “unitate in diversitate” si altele….sunt numai niste stereotipii verbale deci asadar si prin urmare apartin de fantezia politicianului care le propaga electoral. Dar la modul vietii cotidiene – te duci la oficiul pentru straini si o domnita ce a mancat prea multi castraveti dis de dimineata te dirijeaza pe o banca aflata intr-un coridor lung si slab luminat, undeva unde trebuie sa stai cuminte pana iti vine randul si atunci cand lumina usii domnitei se schimba in verde- deci la semnal, trebuie sa raspunzi prompt si fara prea multe miscari din gene daca imparti (inca) acelasi pat cu sotul, daca aveti hainele puse impreuna in dulap si daca iti faci datoriile de parte casatorita! A, sa nu uitam parca Romania fie ea cum o fi e in UE si parca era ceva de genul ca suntem cetateni ai frumoasei unite Europe? Adica asta ar insemna ca si intrebarile de genul celor de mai sus nu-si mai au rostul!? Sau ma insel?
Da, se vorbeste de integrarea persoanelor venite din alte parti ale lumii. Dar nu stiu cum se face ca scolile profesionale sunt pline de copii veniti din alte parti, ca profesorii emigranti de genul meu, in ciuda nenumaratelor examene date (si luate cu brio) isi gasesc cu greu o slujba buna intr-o scoala – si acolo sunt priviti de colegii lor “de aici”, ca niste extraterestrii (“cum poate asta/asta sa fie profesor, ca mine, cand se simte o urma de accent strain), cum se face ca la atatea nationalitati nu exista macar o scoala primara, o televiziune locala in limba nationalitatii?
De cand sunt aici ma intreb cum de, noi romanii dorim cu atata convingere sa emigram si sa ne “asimilam” uitand cu orice pret de unde am plecat? Noi nu mai avem o oarecare mandrie nationala?
Dar cea mai mare intrebare a mea- cand voi avea un copil – din mama romana si tata german cum va fi privit acest copil de catre ceilalti de aici? Poate in momentul in care se va naste, doamnele de la oficiul pentru straini vor sti cu siguranta ca eu cu sotul meu impartim acelasi pat si intrebarile despre comportamentul nostru matrimonial vor fi rasuflate. Sau poate atunci va trebui sa le arat un test de paternitate ca sa aiba siguranta ca n-am venit in aceasta tara sa profit de toate beneficiile unei vieti “in Vest?”
PS- A da exista si parti bune. Dar despre ele altadata (este un efort mental imens).
Draga mea Delia… ce-o fii in sufletul tau…
E foarte greu sate integrezi in Europa si asta o spun dupa aproape doi ani traiti in Anglia, unde localinicii nu se considera europeni ci englezi si unde la intrarea in tara… coborand de pe feribot cu masina exista o iesire pentru UK citizens si alta pentru “the Others” si o mai spun dupa ce am auzit din 90 si pana acum povestile tuturor prietenilor mei din Germnia in majoritate nemti ( sasi daca vrei).
Prietena mea imi sunea acum cativa ani…” In Romania eram sasoiaca , aici sunt straina… se pare ca nici cum nu nimeresc unde imi e locul..”
In Canada nu m-am simtit straina…sau imigranta pentru ca in afara de indienii nativi sau ” North American Indians” nimeni nu e de pe aici si pentru ca mai mult sau mai putin lumea se/ te integreaza.
Exista bineinteles si cei a caror bunici au imigrat din Anglia si care inca mai au gena de “stiff upper lip” si se cred superiori dar sunt putini si ii poti pune la punct in cazul in care ar indraznii sa comenteze ca nu esti de-a lor.
In afara de asta din sistemul de integrare face parte si o informare clara a drepturilor pe care le are oice rezident permanet in acesta tara si asta chiar foarte repede dupa ce ajungi aici.
Am fost martora ununi incident de genul luat peste picior pentru accent:
O colega cu un accent diferit de cel tipic nord american a fost luata peste picior in gluma de cateva ori pentru felul cum pronunta diferite cuvinte de catre alta colega.” straina” a arugumentat de cateva ori care este cauza pronuntiei… extrem de elegant si “canadianca” a continuat”. Ca urmare “straina s-a dus si s-a plans sefului si celor de la sindicat ca este supusa unui stress la locul de munca, se considera harasata si atacata in public, lucru care o face sa nu poata lucra cu performante maxime si sa nu poata dormi noaptea… mai mult medicul i-a indicat sa stea acasa o perioada si sa isi trateze aceasta stare…In final s-a intors dar dupa doua zile a cerut celor de la resurse umane sa o mute in alt departament caci numai intalnirea zilnica cu persoana respectiva ii produce un stress imens si ca va fii nevoita sa lipseasca din nou ( 10 zile de boala sunt platite 100% si restul pana la 130 de zile de bola din an 75%)… Cu prima ocazie in care s-a putut, colega “canadianca” si fara de accent a fost intai mutata la alt campus si apoi “restructurata”…
Va dati seama ca de atunci eu pot vorbi cu ce accent vreau ca toti ma inteleg!
M-am regasit in multe din ipostazele de care relatezi…Episoadele cu mersul la oficiul ,,pentru straini,, sunt intr-adevar pentru cineva sensibil cam greu de acceptat. Totusi trebuie sa spun ca in Elvetia nu mai e asa ciudat sa fii strain, de cand refugiatii din fosta Iugoslavie au facut sa fie trecuta albaneza semioficial ca a cincea limba in tara, dupa germana, franceza, italiana, retoromana…
Sincer, cunoscandu-te asa cum esti tu, o minune de om si femeie, plus bonusul de inteligenta si bun simt, cred ca e doar o chestiune de inca ceva timp, nu mult, pana vei invinge si ultimele prejudecati ale lor despre cum trebuie sa fie cineva in ,,vizita,,. Caci tu esti cetatean de rang inalt al acestei lumi, unde Germanie e doar o mica provincie.
Delia,iti simt toata framantarea si sunt perfect de acord cu tot ce ai scris.Am incercat mai demult sa plec si eu din tara.Am facut exercitiul acesta si am realizat repede ca pentru mine e vital sa simt ca apartin suta la suta locului respectiv.Ceea ce nu ar fii fost posibil,oriunde altundeva decat acasa.Asa ca pentru confortul meu psihic m-am intors si zic ca ma descurc mai bine cu lipsurile societatii noastre decat cu sentimentul de dezradacinare.Se spune ca pe unii ii cheama pamantul acasa,eu sunt acel fel de om.Tu esti o femeie puternica,simt ca o sa te impui pana la urma,doar ca va necesita o lupta dusa de tine atat cu cei din anturaj cat si cu tine insati.Mult succes!Doar stii ca poti conta pe noi sa-ti mai versi naduful!Draga mea,draga!
O, jeeez, abia astept sa vin sa iti scriu un roman despre integrare, am ajuns sa cred ca nimic nu ma pasioneaza mai mult. Doar ca inca nu m-am decis UNDE sa ma integrez. Te pup, Delia, iti doresc un week-end placut.
Amalia crezi ca intr-o tara ma calduta ne-ar fii mai bine? Vin cu tine!
Delia, cum de ai atins aceasta problema abia acum???? Este atat de actuala si de fierbinte…as putea spune ca noi romanii mai avem o problema legata de integrare (de parca nu ar fi fost suficiente cele ale romanilor care au emigrat in diverse colturi ale lumii) si anume: CUM SA TE MAI INTEGREZI IN SOCIETATEA ROMANEASCA???CUM SA TE MAI INTEGREZI IN PROPRIA TARA????
Exact cum mentiona cineva mai sus??? In tara noastra nu ne mai gasim locul, iar in alta tara suntem straini????? si cum spunea Dostoievski “…..nu este nimic mai trist decat sa traiesti intr-o lume straina de tine”.
Eu iti propun sa nu te mai lasi afectata si sa folosesti toate “drepturile” pe care le ai (cel putin pe hartie).
Pupici!
Draga mea, regret situatia in care ai fost pusa, dar sa stii ca si strainii care vor cetatenia romana trec prin aceleasi probleme, doar ca noi suntem o natiune mai calda si mai curioasa. Nemtii sunt reci si le e teama de romanai, indiferent de educatia lor, au destule experiente neplacute cu romanii. sa stii ca pana la marea integrare, era destul de greu sa obtii cetatenia romana. Erau niste proceduri umilitoare, ti-o poate confirma oricine din Justitie sau Externe. Oriunde ai fi, esti un strain, iar in Romania, ce sa mai spun? Mi-e groaza de ce ne asteapta. Ce pot sa-ti recomand decat sa strangi din dinti si sa te faci ca nu vezi.
Dragele mele, va salut (de data asta mai voioasa!)
CristinaC – peste tot se aud povetsi de genul legate de integrare, dar cele care vin din Canada parca sunt mai blande! Ma bucur sa aud ca tu nu ai probleme de acest gen si ca te simti bine acolo.
Cristina – nu stiu ce m a apucat de am scris acum de asta – cine stie poate ar chiar trebui sa scriu si eu ca Amalia un roman al integrarii mele. Sau Amalia, ce zici, ne unim fortele in incurcata problema a integrarii?
Dorulet, iti multumesc de sustinerea morala. Si eu sunt un astfel de om, trebuie sa ma potrivesc cu locul, sa simt ca apartin acolo. Dar din pacate nu e tot timpul posibil…
Corina mea, tu esti prea buna cu mine. Frumos spus, “G. e numai o provincie”.
Alexandra sunt sigura ca si conditiile pentru obtinerea cetateniei romane sunt destul de grele. La mine nu e vorba de asa ceava, eu neavand nici cea mai mica intentie sa-mi schimb cetatenia. La oficiul pentru straini am fost doar pentru domiciliul permanent ca locuitor al acestei tari si ca cetatean european. Din pacate nu am fost tratata asa. Aici problema integrarii e mult mai adanca si mai complicata.
Delia, eu cred ca factorii de care tine integrea sunt multi si difera de la om la om.
Am intlalint si eu oameni si multi romani care nu s-au putut integra si adapta la schimbare. Nu i–am judecat. unii s-au intors in Ro , apoi au revenit… Eu cred ca e si in functie de motivul pentru care ai hotarat sa vii si sa traiesti in alta tara decat in tara in care te-ai nascut, unde iti sunt radacinile, unde ai prietenii tai de suflet si unde ai iubit.
Eu ma bucur pentru fiecare roman care reuseste sa isi arate si sa arate lumii ca suntem ” in rand cu lumea” si nu generalizez.
Am lucrat timp de 7 ani la o organizatie care se ocupa de adaptarea si integarea noilor veniti in Canada si daca vreti ma ofer sa va spun povesti pentru cartea voastra…
Am intalnit un roman care a avut 5 oferte de a preda la diferite univesitari caci era specialist si Dr in seismologie ( lucreaza acum in Halifax) si am avut alt roman care m-a reclamat la minister ca nu l-am ajutat sa isi gasesca serviciu de director, caci el in tara fusese director la RENEL… si care a spus ca l-am sfatuit sa invete intai Engleza…
Rasism exista peste tot in lumea asta si va exista tot timpul in ciuda luptei tutor organizatiilor care lupta imopriva lui…dar nu mai continui…
Delia, asa e, delicata si complicata problema cu noi romanii…Imi pare rau ca ai fost necajita. Cred ca si noi ca natie avem o mare parte din vina, ne-am creat asa o imagine mototolita, si nu ne luam in serios sau cadem in cealalta extrema, ne luam in serios prea mult cand nu sunt motive pt asta.
Cand am plecat in vacante prin Europa, nu am ascuns faptul ca sunt romanca – pt ca nu mi-e rusine cu persoana pe care o port cu mine – dar de multe ori nici nu am fost privita cu bunavointa. Judecand la rece, suntem si buni si rai, poate de prea multe ori lenesi; ma uit la colegii mei de munca si de cele mai multe ori ii vad cum se fofileaza daca ar putea sa nu faca nimic ziua intreaga, reclama salariile mici, dar nici nu fac vreun efort sa se modifice lucrul asta. Am incercat sa le explic lenesilor care activeaza pe langa mine, ca nimeni vreodata nu le va da intai bani muulti ca sa ii astepte pe ei sa se urneasca din letargie, ca trebuie intai sa arate ca merita. Peste tot prin tara asta sunt cativa care muncesc foarte mult si foarte multi care nu fac mai nimic ziua intreaga – doar isi iau la fiecare 2 ore pauza de tigara cate o ora intreaga – si mai rau, ii privesc cu dispret pe restul.
Revenind la problema imaginii noastre de ansamblu insa, consider ca e nedrept sa fim catalogati romani si gata, de altii care nu sunt nici mai buni si nici mai drepti ca noi, pt ca nu suntem numai lenesi, dar se uita cu desavarsire de ceilalti oameni cand e vorba sa arunce cu pietre.
Alice chiar a scris un articol de curand – romanii de care suntem mandri…de romanii astia, nu stiu de ce uita toata lumea, si raman doar lucrurile rele si urate despre noi.
Apoi, stii ca am mai zis, ma deranjeaza si cand cei care nu sunt asa aleg sa plece, considerand ca nu se mai poate face nimic pt tara asta…poate ca asa e, in imprejurarile actuale, e greu sa speri ca se mai poate misca ceva pe aici, dar daca toti cei care vad asta aleg sa plece din tara, nu e tocmai asta solutia. Chiar asa am interactionat prima data cu tine, pe tema – Romania mea, sau cam asa, si mi-ai lasat de inteles ca a trebuit sa pleci…nu stiu de ce a trebuit, ca eu nu as fi putut sa parasesc Timisoara…Lasand la o parte toate astea, imi pare rau ca te-ai necajit in drumurile tale la “oficiul pt straini”. Si ma intreb, cei care au idei preconcepute despre natia noastra, chiar nu vad ca nu toti sunt asa?!
Cred ca citatul lui Romy Schneider pus la inceputul acestui blod “Nu mi-e frica de nimeni si nimic in lumea asta. Numai de mine “, poate raspunde la toate problemele integrarii. Daca esti “integrata” tu cu tine si ceilalti se vor “integra” sau te vor integra
Je, draga mea – asa este exista oameni “buni” si “rai”, harnici si lenesi…Multi avem impresia ca strainii lucreaza mai mult ca romanii si sunt mai ordonati si mai cu mot. Asa credeam si eu inainte de a locui in strainatate. Dar acum am ajuns la concluzia ca multe sunt doar setereotipii. Si aici, ca si in alte parti este o ameteala generalizata in companii si aici se intarzie si aici multe dintre firme se conduc “dupa ureche”.
La inceputul prietenieie noastre ti-am scris ca am plecat din Timisoara pentru ca a trebuit pentru ca m-am indragostit departe de Timisoara.
Mihai T, ma bucur ca ne citesti. Da ai dreptate, citatul din Romy Schndeider vorbeste despre fricile si grijile mele- dar poate si a fiecaruia dintre noi. Cu toate acestea nu prea pot sa fiu de acord cu solutia generala ce ai propus-o. De multe ori controlul social este foarte puternic si asa zisa integrare este vazuta ca si o asimilare. Probabil ca problemele care le-am dezbatut eu (ce reprezinta doar cateva aspecte) sunt mai bine intelese cand sunt traite pe propria piele.
Eee, daca ai plecat pentru dragostea ta, Delia, draga Delia…atunci se vor rezolva toate!
Dar eu am inteles, citind printre randuri si mai ales printre povesti, ca ai plecat sa uiti o dragostea mare…nu mi s-a intamplat asta din neatentie, doar ca am facut nu stiu ce speculatii pe marginea “ruinelor unei iubiri”…asa mi s-a intamplat dintotdeauna, incercam sa transpun scrierea in viata autorului, chiar stiind ca de cele mai multe ori autorul rastoarna datele reale pt a construi povestea data lumii.
Revenind la integrare, indiferent ce s-ar spune si ce s-ar scrie, e cu adevarat un proces delicat…uneori e greu sa te integrezi intr-un loc nou, chiar in apropierea celui vechi, dar sa te integrezi in alta cultura si chiar civilizatie, e un act de mare vointa si curaj…mai ales ca localnicii probabil privesc un nou venit ca si cum le-ar lua din aerul si drepturile lor.
Asa ca, iti doresc in continuare curaj si dragoste – ca sa poti sa treci peste toate!
Multumesc pentru un blog interesant
O noua saptamana a inceput. Va doresc drumurile usoare.
Je, draga mea, ca sa-ti raspund…eu sunt manata in stanga si dreapta de iubire. Imi ghideaza calea. Dar daca totul se rezolva atunci cand e dragoste la mijloc….sa vedem:)
Draga Delia,
Depinde de la tara la tara fiecare cu specificul ei.
Eu aici in PL ma simpt ok din acest punct de vedere; nu am si nici nu am avut nici un fel de probleme la institutiile publice, mai ales de cand Romania e in UE. Mai aveau ei lacune in privinta procedurilor, dar ii corectam si se rezolva problema.
Cat despre integrarea printre bastinasi, asta depinde mult de bastinasi si cat sunt ei de dispusi sa accepte in general strainii si in particular romanii.
Ei si eu am intrat in contact pe aicea indivizi care se mirau ca nu sunt neagra, dar treptat am inceput sa le accept ingustimea si sa-i ignor.
wlpf, asa este depinde in cea mai mare parte cat sunt localnicii de dispusi sa ti accepte integrarea.
Iti doresc mult succes pe drumul intortocheat al vietii in strainatate.