Stapanul casei
Diminetile sunt in familia noastra intotdeuna aglomerate. Eu nu stiu cum sunt alti barbati, dar al meu are nevoie de muuuulllllllttttt muuuuuuuulllllt timp pentru a-si face toaleta. Sunt adevarati pasi ce trebuie parcursi, operatii complicate, incremuiri miresmate…ce mai, o adevarata arta. Si ni se reproseaza noua, sexului slab ca ocupam baia cu forta si ne facem acolo cartierul general pentru cateva ore! Pe nedrept, nu?
Se vorbeste de ceva timp de barbatii metrosexuali – Au mai aparut alte categorii de dandy moderni- le-am pierdut sirul denumirilor, iertati-ma va rog, sunt putin iritata in dimineata asta ca sotul s-a baricadat in baie! Cica Beckham ar fi unul dintre acesti barbati postmoderni.Gresit! Nu mi-ati intalnit barbatul, doamnelor mele!
Daca ritualurile de infrumusetare ale dandy-ului modern se indreapta spre ceva barbierit, un parfum si dupa nevoie camasa si costum, apoi mai spre seara putin gel si….. gata-i stapanul casei pentru iesirea la mall, in alte secole alti domni isi incepeau mecanismele de infrumusetare inca dis- de simineata (doamne ajuta, macar era baia libera), cand se asezau cuminti in fata poudreuse-ei si-si alegeau costumatia potivita pentru diferitele momente ale zilei.
Inainte de a sari in pantofii de casa, realizati din materiale costisitoare pentru picioruse de domni fini si ornamentati dupa bunul plac al inimii – cu catarame, funde si de-alte cele, superbul exemplar masculin isi tragea pantalonii-cioroapi ce se opreau la genunchi, apoi o camasa, o vesta … si halatul- piesa de rezistenta in garderoba masculina a vremurilor (prea) indepartate! Deseori “designerii” de pe-atunci dadeau exemplu de bogata experienta, brodand halate de domni cu colorate flori de cires. Mai mult decat atat, halatul devenise un semn al erudismului, multi dintre “mai marii vremii” se lasau imortalizati de mana pictorului in halat de casa. Pe la Paris se pare ca pictorii aveau multa treaba prin secolul al XVIII-lea….
O da si sa nu uit de aranjarea frezei…sau acoperirea cheliei? Si asta cerea mare indemnare, multi dintre stimatii domni lunadu-se la intrecere cu sotia in operatia de punere a perucii…Pai nu-i asa, aranjatul frizurii si machiatul nu se pot face cat ai bate din palme?! (Aici inca le-am putea da lectii colocatarilor nostri).
Daca toaleta de fata juca un rol tarrrrrreeeee important…in schimb cea legata de igiena personala era desconsiderata. Baia se lua si ea….dar nu baia aia cu apa….ci baia de …pudra. Cu un gest amplu pulberea era aruncata spre inaltul incaperii spre a cadea lin pe fata celui dornic de a arata bine….Si asta de mai multe ori pe zi…Sa nu se bucure lumea ca femeile au atata indemanare in manuirea rujului? ..unu doi..gata, am iesit din baie.
Ceea ce nu pot spune despre sotul meu….!!!!!
Tags: baie, barbat, infrumusetare, peruca, pudra
November 13th, 2009 at 11:57 am
Buna dimineta, draga mea!Hmmm…problema cu toaleta..da, si eu am aceasi problema.Poate, fiindca isi trag genele lor masculine din mirifica Germanie.Problema se poate rezolva foarte usor, se mai construieste o baie.Iti zic eu ca e mult mai usor asa, fiecare cu toaleta lui.
Transmite-i sotului tau ca il pup dulce si ca arata foarte masculin cu barba!!Hiiii, hiiii!!!
Pe tine te imbratisez tare, tare, tare!!!!
November 13th, 2009 at 11:59 am
Sorry, am uitat sa ma semnez Delia L.Ufff, e greu cand doua prietene au primit la botez acelasi nume..sa fie lipsa de inspiratie?!!!hiiii!!
November 14th, 2009 at 9:19 pm
Tareeeeee!!!!!!!! Cine credea ca poate sa te irite atat ca sta barbatul la baie sa-si faca toaleta???? Hiiii, hiiiii!!!!!! M-a distrat!!!Pup!
November 14th, 2009 at 10:31 pm
Raluca draga, tu mereu o sa vezi in oglinda, ritualurile de infrumusetare a trupului, de alegere a podoabelor, a vesmintelor, manifeatrea iubirii dintre barbat si femeie, gesturile lor tandre, plimbarile mana in mana pe malul unui rau si multe altele…
De ce? pentru ca altfel nu se poate ; prin cunostintele tale, povestile frumoase din trecut retraiesc in haina noua , sunt aduse printre noi.
Eu ini imaginez ca ati fost un cuplu frumos, armonios si invesmantati in haine pretioase de epoca , si acum in imbracati modern, cateodata si cu jeansi, nu?
November 14th, 2009 at 11:37 pm
Blanca, tu mereu ma faci sa rosesc cu complimentele tale!Iti multumesc din nou din nou din nou:)
Da, uneori am impresia ca eu ar fi trebuit sa ma misc prin alte timpuri…desi n-as fi preferat situatia femeii de atunci-dar asta e o alta poveste.
Asa e draga mea, cred ca am fost un cuplu in alte timpuri …hiii mi-ar if placut sa-mi imaginez sotul in armura…hmmm, nu i-ar fi placut, prefera blugii scutului.
Te sarut, un week end placut
November 14th, 2009 at 11:38 pm
Cristina dulce, de ce te mira?:)) nu ma stii o sofisticata in de-ale cosmeticelor?:)
November 17th, 2009 at 6:05 pm
Draga mea, tot vroiam sa te intreb despre scrisorile lui Monet, le-ai gasit sub forma de carte? Langa tablourile lui e unul din putinele locuri in care ma simt complet acasa.
Imi plac si lucrurile vechi, ma relaxeaza fantastic sa ma plimb printre ele, sunt, asa cum spui, promisiuni, si, in plus, deja au o poveste. Mai nou imi cumpar numai carti folosite, de la anticariat.
Te salut, cu drag.
November 17th, 2009 at 9:20 pm
te astept cuminte acasa… adica vorba vine, pentru ca atunci cand vei veni tu, eu voi fi plecata. dar ma gandesc mult la tine, la intalnirea ta… iti zambesc. si eu m-am intalnit cu cineva in week-end: cu soso!
November 18th, 2009 at 3:36 pm
Amalia, draga mea, am gasit scrisorile lui Monet intr-o carte unde erau prezentate si cateva din lucrarile lui. Sunt de fapt mai multe carti, am sa ma uit la posibilele versiuni in engleza.
Ma bucur ca nu sunt singura care apreciaza lucrurile vechi. Eu cumva, ca si tine, ma regasesc mereu, imi regasesc pacea printre obiecte vechi. Parca impun un anumit respect si o tacere binefacatoare.
November 18th, 2009 at 3:38 pm
pisica mea dulce- am ajuns “acasa”. da a fost o intalnire de nedescirs in cuvinte. i multumesc lui Alice pentru toate cuvintele minunate, nu le merit.